Încotro te îndrepți dragul meu,
Unde duce drumul tău!
Unde te duci așa grăbit,
De ce așa repede ai pornit.

Unde este destinația ta,
Pe care o ai în lumea aceasta,
Te îndrepți cumva spre Dumnezeu,
În lumea aceasta din jurul tău.

Dacă nu prietene dragă,
Unde te grăbești așa de dimineață?
De ce nu te oprești un pic,
Din drumul tău grăbit.

Te întrebi în viața ta:
Încotro mă duc eu acuma?
De ce mă duc așa grăbit,
Și unde voi ajunge la sfârșit?

Dacă tu te-ai întreba,
O răspuns ai avea!
Și ai putea să răspunzi dragul meu:
Nu cumva te îndepărtezi de Dumnezeu?

Alergi așa grăbit,
Înspre Iadul cumplit,
Încât tu nu vezi dragul meu,
Căci te îndepărtezi de Dumnezeu.

Fugi o viață întreagă,
După lumea aceasta deșartă!
Și nu te gândești dragul meu,
Căci te mai întreabă Dumnezeu.

Căci unde duce drumul tău,
Și unde te duci dragul meu?
De ce alergi așa grăbit,
Înspre Iadul cumplit.

Poți să răspunzi lui Dumnezeu,
Căci îți place traiul tău!
Căci mai mult tu ai vrea,
De la viața aceasta în care ești acuma.

De ce alergi așa grăbit,
Să aduni să fi împlinit,
Să trăiască sufletul tău,
Cât mai bine dragul meu.

De aceia ești grăbit,
Să aduni să fi împlinit!
Iată ce răspuns dai lui Dumnezeu,
Chear acuma în dreptul tău.

Și totuși Dumnezeu nu te-a oprit,
Te-a lăsat să mergi grăbit,
Să aduni cât mai mult prietenul meu,
Împlinind dacă poți sufletul tău.

Și dacă împlinire nu vei găsi,
Poate atunci te vei opri!
Poate te vei întreba în dată:
Unde e Dumnezeu în a mea viață?

Multe am adunat,
Și nu sunt săturat,
Îmi lipsește din sufletul meu,
Parcă... Dumnezeu.

Și atunci Dumnezeu intervine:
Încotro te duci suflete?
De ce ești așa apăsat,
Și de griji împovărat.

Abia atunci realizezi prietenul meu,
O vai e Dumnezeu!
E ceea ce îmi trebuia,
Să umplu golul din inima mea.

O Doamne unde ai fost,
Cât timp am alergat aicia jos,
Cât timp am adunat,
Unde ai fost de nu te-ai arătat?

Și va răspunde Dumnezeu:
Lângă tine tot mereu!
Dar tu nu m-ai văzut,
Căci ți-ai văzut de drum.

Tot timpul am fost lângă tine,
Și am așteptat momentul să vină,
Când bogăția nu te va mai împlini,
Și la Mine vei veni.

Da Doamne e adevărat,
Căci prea mult am adunat!
Credeam căci voi fi fericit,
Dacă m-am îmbogățit.

Dar nu e așa,
Nu a împlinit nevoia mea,
O Doamne eu am avut nevoie de Tine,
De aceia primește-mă și pe mine.

Am crezut căci dacă sunt bogat,
Voi fi fericit cu adevărat!
Dar m-am înșelat Domnul meu,
Te rog iartă-mă mereu.

Ridică-te suflete dragă,
Și vino la viață,
Vino la Mine copilul Meu,
Căci Eu sunt Dumnezeu.

Te voi ierta de ce ai făcut,
Dar ține minte la ce îți spun:
Eu sunt fericirea ta,
Nu bogăția ce o ai acuma.

Căci tot Eu te-am binecuvântat,
Cu tot ce ți-am dat!
Tot din mâna Mea ai primit,
De aceia tu te-ai îmbogățit.

Apoi când ai fost bogat,
Încotro am spus către tine suflete drag,
Și ști răspunsul ce l-ai dat,
Care de Mine te-a îndepărtat.

Vino și fi credincios mereu!
Și nu te încrede în brațul Tău!
Smerește-te înaintea Mea,
Căci Eu te primesc acuma.

Priviți tabloul fiecare,
Ce s-a întâmplat odată în depărtare,
Cum omul s-a îndepărtat,
Prin bogăție ce Cel ce l-a creat.

Să nu fiți așa,
Să nu vă încrede-ți în bogăți acuma!
Stați lângă Dumnezeu,
Căci vă va întreba odată... " Încotro dragul meu"...

Amin